Mitropolia Basarabiei

Site fondat cu binecuvântarea I.P.S. Petru de Bălţi, Arhiepiscop al Chişinăului, Mitropolit al Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor

După 20 de ani… Mitropolia Basarabiei, quo vadis?

Posted By on 5 noiembrie 2012

Relativ recent, pe 14 septembrie 2012, s-au împlinit 20 de ani de la un eveniment cu anumite semnificaţii pentru realităţile româneşti contemporane. Pe data de 14 septembrie 1992, la puţină vreme după proclamarea Independenţei Republicii Moldova şi după aproape jumătate de veac de ocupaţie sovietică, Mitropolia Basarabiei a fost reactivată de un grup de clerici şi de enoriaşi aflaţi sub oblăduirea Episcopului de Bălţi, Petru Păduraru. Pe 19 decembrie acelaşi an, Patriarhia Română a recunoscut, în mod oficial, acest fapt, care a provocat şi încă provoacă un anumit disconfort în relaţiile cu Federaţia Rusă.

20 de ani de luptă şi suferinţă

Renaşterea şi afirmarea unei structuri precum Mitropolia Basarabiei nu putea fi decât deranjantă pentru unii. Nemulţumiri, interese şi dorinţa de a nu permite românismului să recapete poziţiile avute cândva i-au determinat pe adversari să obstrucţioneze, prin toate mijloacele posibile, procesul de recunoaştere a Mitropoliei în cadrul statului Republica Moldova. Abia pe data de 30 iulie 2002, ca urmare a unei hotărâri a Curţii Europene a Drepturilor Omului, Mitropolia Basarabiei a fost recunoscută şi admisă în legalitate de autorităţile de la Chişinău.

Cei 20 de ani trecuţi de la reactivare au fost presăraţi cu felurite încercări, aproape neştiute şi greu de înţeles pentru o societate românească tot mai puţin conştientă de propria identitate. Preoţi şi enoriaşi ai Mitropoliei Basarabiei s-au confruntat cu numeroase acte duşmănoase – au fost batjocoriţi, umiliţi, agresaţi, iar unii dintre ei au fost alungaţi din locurile lor fiindcă vorbeau româneşte şi doreau să asculte de Patriarhul de la Bucureşti, şi nu de cel de la Moscova.

Prezent cenuşiu, viitor nesigur

După cum a arătat ÎPS Petru Păduraru în cadrul unui interviu difuzat de Radio Chişinău pe 14 septembrie a.c., dialogul cu autorităţile actuale ale Republicii Moldova nu pare a fi unul rodnic. Dacă, pentru perioada în care la Chişinău s-au aflat la putere comuniştii, o astfel de situaţie era oarecum de aşteptat, este cu atât mai dificil de înţeles atitudinea de indiferenţă manifestată de actualele elemente politice aflate la conducere pe malurile Bâcului. La aceasta se pot adăuga relaţiile sinuoase cu cealaltă structură religioasă, Mitropolia Moldovei, subordonată Moscovei şi agreată, din câte se pare, şi de guvernarea actuală a Republicii Moldova.

Deşi recunoscută şi admisă în legalitate de mai bine de un deceniu, Mitropolia Basarabiei nu şi-a recăpătat fostul patrimoniu (inclusiv arhivele) pe care îl deţinuse anterior perioadei sovietice, fapt cu anumite implicaţii în ceea ce priveşte desfăşurarea activităţii. Sprijin din partea Patriarhiei Române şi a Guvernului României există, însă cu fluctuaţiile de rigoare. Persistă o atitudine de indecizie din partea factorilor de la Bucureşti, fapt caracteristic, din păcate, nouă, românilor, atunci când se află în discuţie un interes naţional. Multe dintre proiectele anunţate şi trâmbiţate după 1991 nu s-au concretizat ori, dacă au fost începute, nu au fost şi finalizate. Încă de la reactivarea sa, Mitropolia Basarabiei a reprezentat ceva mai mult decât o structură religioasă; s-a constituit, concomitent, într-o miză identitară şi naţională. Încă rămâne de văzut dacă factorii responsabili vor şti să aleagă făgaşul propice pentru limanul dorit…

Mitropolia Basarabiei, quo vadis?

Mircea-Cristian GHENGHEA

flacaraiasului.info


Comments

Comments are closed.