Mitropolia Basarabiei

Site fondat cu binecuvântarea I.P.S. Petru de Bălţi, Arhiepiscop al Chişinăului, Mitropolit al Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor

Contextul istoric

Dupa Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 s-au produs schimbari si in organizarea Bisericii Ortodoxe Romane. Autocefala din 1885, Biserica Ortodoxa Romana este ridicata la rang de Patriarhie prin Legea din 3 noiembrie 1925; in componenta ei functiona legal, ca persoana juridica, si Biserica Ortodoxa din Basarabia.

In 1928 arhiepiscopul Chisinaului, Gurie Grosu, a fost ridicat la rangul de Mitropolit al Basarabiei. Noua Mitropolie avea trei eparhii: Arhiepiscopia Chisinaului, Episcopia Cetatea Alba-Ismail si Episcopia Hotin-Balti. Dintre realizarile numeroase ale Mitropoliei Basarabiei merita sa fie amintite in primul rand institutiile de invatamant teologic: Facultatea de Teologie din Chisinau (infiintata in 1926 ca parte a Universitatii din Iasi si a avut profesori celebri, precum Nichifor Crainic, Gala Galaction s.a.), Seminarul Teologic, Scoala Eparhiala de Fete, Scoala Spirituala de Baieti din Ismail etc.

In urma Ultimatumului din 26 iunie 1940 si a intrarii Armatei Sovietice in Basarabia la 28 iunie 1940, bisericile si manastirile din Basarabia sunt inchise, transformate in depozite de marfa, spitale, cazarmi militare, „case de odihna”. Mitropolia Basarabiei, cu Consiliul Eparhial si cu Casa Eparhiala, este declarata Casa Armatei Rosii. Pana in 1941, cand autoritatile romane revin in Basarabia, fusesera devastate sau distruse peste 200 de biserici si manastiri, preotii si calugarii sunt ucisi sau deportati, in numar foarte mare, iar bisericile si manastirile sunt daramate sau secularizate. Mitropolia Basarabiei va fi desfiintata, iar in locul ei va fi organizata o Episcopie (mai tarziu Arhiepiscopie) sub jurisdictia canonica a Patriarhiei Moscovei; ierarhii numiti vor fi de origine etnica rusa, iar Episcopiile Cetatea Alba, Ismail, Hotin (Balti) vor fi desfiintate.

La 21 mai 1989, Patriarhul Moscovei si al intregii Rusii il numeste episcop al Chisinaului si al Moldovei pe Nikolai Vasilievici Kantarian (colonel in rezerva), sub numele Vladimir. In 1990 Vladimir este ridicat la treapta de arhiepiscop al Chisinaului, iar in 1992, la treapta de Mitropolit al Moldovei. Mitropolia Moldovei ramane sub jurisdictia canonica a Patriarhiei Moscovei.

La 24 martie 1992 a fost adoptata Legea nr. 979-XII privind Cultele in Republica Moldova.

Biserica Ortodoxa Romana, care nu ii uitase pe fiii ei credinciosi de dincolo de Prut, isi arata purtarea de grija fata de acestia si la 9 aprilie 1992 Sfantul Sinod da publicitatii un comunicat oficial in care se spune ca „Biserica Ortodoxa Romana nu a recunoscut niciodata desfiintarea Mitropoliei Basarabiei cu sediul la Chisinau”.

Pe baza Legii cultelor, o parte a clerului si a credinciosilor din Republica Moldova se asociaza si la 14 septembrie 1992 are loc la Chisinau Adunarea de reactivare a Mitropoliei Basarabiei. Petru Paduraru, epicop de Balti, este numit mitropolit loctiitor, iar o delegatie de clerici este trimisa la Bucuresti pentru a cere Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane sa primeasca noua Mitropolie a Basarabiei sub jurisdictia canonica a Patriarhiei Romane, asa cum fusese dupa 1918.

Sfantul Sinod va raspunde acestei cereri, la 19 decembrie 1992, prin „Actul Patriarhal si Sinodal al Patriarhiei Romane privind recunoasterea reactivarii Mitropoliei Basarabiei, autonoma si de stil vechi, cu resedinta in Chisinau”, in care se spune: „Prin reactivarea Mitropoliei Basarabiei se savarseste un act sfant de adevar si dreptate, care reintregeste plinatatea comuniunii de credinta stramoseasca si gandire romaneasca”.

La 8 octombrie 1992, Mitropolia Basarabiei solicita guvernului sa fie recunoscuta, dar nu primeste raspuns.

La 16 octombrie 1992, Ministerul Culturii si Cultelor cere guvernului un aviz favorabil recunoasterii Mitropoliei Basarabiei. Guvernul refuza sa dea acest aviz, desi Ministerul de Finante (la 14 noiembrie 1992), Ministerul Muncii si Protectiei Sociale ( la 8 februarie 1993), Ministerul Invatamantului (la 8 februarie 1993) si Departamentul de Stat pentru Privatizare (la 15 februarie 1993) comunica guvernului si presedintelui tarii ca nu au obiectii in legatura cu recunoasterea Mitropoliei Basarabiei.

Chiar si Comisia pentru Cultura si Culte a Parlamentului Republicii Moldova face cunoscut la 11 martie 1993 (in urma unei scrisori a episcopului Petru Paduraru) ca statutul si activitatea Mitropoliei Basarabiei sunt in conformitate cu legislatia statului si cere guvernului sa recunoasca noua Mitropolie pentru a nu agrava situatia sociala si politica din Republica.

Anul 1993 va fi si anul unei intense corespondente intre Prea Fericitul Teoctist , Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane si Sanctitatea Sa Alexei al II-lea, Patriarhul Moscovei si al intregii Rusii, cu privire la problema canonicitatii si continuitatii Mitropoliei Basarabiei. Semnificativa este scrisoarea din 19 mai 1993 a Prea Fericitului Teoctist care ii spune Sanctitatii Sale Alexei al II-lea: „Exercitarea jurisdictiei Bisericii Ortodoxe Ruse asupra romanilor ortodocsi din Basarabia intre anii 1769-1774, 1787-1791, 1808-1918, 1940-1941, 1944-1992 a fost un act nedrept si abuziv din punct de vedere al realitatii istorice si al normelor de drept canonic deoarece a fost urmarea unor abuzuri politice, care au lezat dreptul istoric”.

La 17 noiembrie 1993, prin Hotararea nr. 719, Guvernul Republicii Moldova, condus de Andrei Sangheli, recunoaste existenta legala doar a Mitropoliei Moldovei, declarata „parte inseparabila a trupului bisericesc rus”.

Patriarhia Romana recunoaste acestei structuri ruse doar dreptul de jurisdictie asupra diasporei ruse din Basarabia, ceea ce presupune, prin reciprocitate, exercitarea in Federatia Rusa a jurisdictiei Bisericii Ortodoxe Romane prin Exarhatul Plaiurilor. La 20 octombrie 1995, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a acordat Mitropoliei Basarabiei rangul de Exarhat al Plaiurilor cu drept de jurisdictie extrateritoriala asupra diasporei ortodoxe romane din spatiul ex-sovietic si asupra diasporei basarabene din intreaga lume.

Drumul Mitropoliei Basarabiei catre recunoastere si legalitate a fost facut sub focul persecutiei, cu foarte multe semnale politice din partea autoritatilor statului. Mitropolia Basarabiei a fost acuzata ca:

  1. a declansat razboiul in Transnistria;
  2. submineaza autoritatea statului si stabilitatea Republicii Moldova;
  3. este o „agentura straina”;
  4. este unealta Romaniei etc.

Din pacate, astfel de acuzatii aberante au fost aduse si de cei mai inalti demnitari ai statului moldovean in declaratii publice. Astfel, Andrei Sangheli, seful guvernului de la Chisinau declara in scrisoarea adresata, la 1 martie 1992, Prea Fericitului Patriarh Teoctist: Reactivarea Mitropoliei Basarabiei este „un amestec in treburile interne ale Moldovei”.

La randul sau, fostul presedinte al Republicii Moldova, Mircea Snegur, declara in discursul pronuntat la 24 decembrie 1992 in fata Parlamentului Republicii Moldova: „Patriarhia Romana a contribuit la dezmembrarea teritoriala a Republicii Moldova”

Idei asemanatoare a exprimat si actualul presedinte al Moldovei, Vladimir Voronin, in interviul acordat in 2001 ziarelor „Rusiiskaia gazeta” si „Trud”.

Victor Stepaniuc, liderul factiunii comuniste din Parlament, declara ca problema Mitropoliei Basarabiei este artificiala si ca este creata de formatiunile politice care, la inceputul anilor ’90, doreau unirea Moldovei cu Romania.

Nu este de mirare, asadar, ca multi preoti au fost batuti, calcati in picioare, amenintati cu arma, alungati din biserici. Publicatiile „Tara” si „Alfa si Omega” au publicat zeci, sute de articole despre astfel de acte violente si abuzive.

Mai mult, la 21 noiembrie 1994, Serviciul de Stat pentru Culte de pe langa guvernul Republicii Moldova a dat publicitatii o nota in care Mitropolia Basarabiei era acuzata ca:

  1. isi desfasoara activitatea ilegal;
  2. preotii ei nu respecta normele canonice;
  3. face prozelitism;
  4. propaga ideile Bisericii Ortodoxe Romane;
  5. activitatea ei este mai mult politica decat religioasa si este sustinuta din interior (de unii deputati, de reprezentanti ai opozitiei si ai autoritatilor locale, de unii primari etc), dar si din exterior (de Guvernul Roman care, prin Hotararea nr. 612 din 12 noiembrie 1993, a finantat activitatea Mitropoliei Basarabiei cu 399,4 milioane lei);
  6. activitatea Mitropoliei Basarabiei este instigatoare si provoaca tensiuni de ordin religios si socio-politic cu urmari imprevizibile deoarece:
  • nu exista in Moldova o unitate administrativ-teritoriala cu numele Basarabia; crearea unui grup religios cu numele Mitropolia Basarabiei este un act antistatal, nelegitim si de negare a statului suveran si independent Republica Moldova;
  • Mitropolia Basarabiei a fost creata pentru a inlocui vechea episcopie a Basarabiei intemeiata in 1925 (recunoscuta prin Decretul Regal nr. 1942 din 4 mai 1925); daca acest act ete recunoscut valid din punct de vedere juridic sunt recunoscute efectele acestui act al unui stat strain pe teritoriul Republicii Moldova;
  • existenta Mitropoliei Basarabiei destabilizeaza Biserica Ortodoxa a Moldovei si societatea moldoveneasca;
  • recunoasterea Mitropoliei Basarabiei va duce la disparitia Mitropoliei Moldovei etc.

Mitropolia Basarabiei va cere recunoasterea sa si in 1995, 1996, 1997 dar in zadar, desi fata de alte culte Guvernul Republicii Moldova a avut o atitudine binevoitoare, recunoscand „Biserica Adventista de Ziua a Saptea” (22 iulie 1993), „Biserica Adventista de Ziua a Saptea – Miscarea Reformata” (19 iulie 1994), „Biserica Ortodoxa Rusa din Moldova” (28 august 1995), „Federatia (religioasa) a Comunitatii Evreiesti” (9 iunie 1994), „Uniunea Comunitatii Evreilor Mesianici” (1 septembrie 1997).

Refuzul guvernului de a recunoaste Mitropolia Basarabiei si persecutiile suferite de clerul si credinciosii ei au dus la procese in Moldova si la Curtea Europeana a Drepturilor Omului.

La 12 septembrie 1995, Judecatoria Buiucani din Chisinau da castig de cauza Mitropoliei Basarabiei, care ceruse guvernului sa fie recunoscuta, dar Curtea Suprema de Justitie anuleaza, la 18 septembrie 1995, aceasta hotarare. La 19 iulie 1996 Judecatoria Buiucani da o alta hotarare prin care respinge cererea Mitropoliei Basarabiei de a fi recunoscuta de guvern. Aceasta hotarare este casata, la 21 mai 1997, de Tribunalul Municipiului Chisinau care trimite dosarul spre examinare Curtii de Apel a Republicii Moldova. Aceasta, prin decizia din 19 august 1997, da castig de cauza Mitropoliei Basarabiei constatand ca:

  1. prin art. 31, paragrafele 1 si 2 din Constitutie se garanteaza dreptul la libertatea constiitei;
  2. cultele sunt libere si se pot organiza potrivit statutului propriu in conditiile prevazute de legile Republicii Moldova;
  3. refuzul guvernului de a recunoaste Mitropolia Basarabiei incalca:
  • Legea cultelor;
  • art. 18 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului;
  • art. 5 din Pactul International privind drepturile economice, sociale si culturale;
  • art. 8 din Pactul International privind drepturile civile si politice.

Intervine presedintele de atunci al Republicii Moldova, Petru Lucinshi, care cere sa se faca recurs la Curtea Suprema de Justitie. Aceasta respinge, la 9 decembrie 1997, actiunea Mitropoliei Basarabiei si anuleaza hotararea din 19 august 1997 a Curtii de Apel

Vlad Cubreacov, deputat in Parlamentul Moldovei si in Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei, face o interpelare in Parlament pe tema refuzului guvernului de a recunoaste Mitropolia Basarabiei. In urma acestei interventii, adjunctul primului ministru adreseaza o scrisoare presedintelui Parlamentului in care califica neintemeiat refuzul guvernului de a nu recunoaste Mitropolia Basarabiei si apreciaza ca „dezbaterile febrile” cu privire la Mitropolia Basarabiei au un caracter pur politic.

In aceasta situatie, Mitropolia Basarabiei mai are o singura cale: sa se adreseze Curtii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg. Prin urmare, la 3 iunie 1998 depune o plangere impotriva Republicii Moldova. Cererea va fi inregistrata la CEDO la 26 ianuarie 1999 cu nr. 45701/99 si va fi declarata admisa la 7 iunie 2001.

Serviciul de Stat pentru Culte de pe langa guvern reactioneaza dupa plangerea la CEDO din 3 iunie 1998 a Mitropoliei Basarabiei si, la 29 iunie 1998 declara:

  1. in Republica Moldova nu exista o unitate administrativa „Basarabia”;
  2. cultul crestin ortodox a fost recunoscut la 17 noiembrie 1993 sub numele de Mitropolia Moldovei; Mitropolia Basarabiei fiind un „element schismatic” al Mitropoliei Moldovei;
  3. statutul Mitropoliei Basarabiei este copia statutului Bisericii Ortodoxe din alta tara (aluzie la Biserica Ortodoxa Romana).

Declaratia pare absurda deoarece Ministerul Justitiei (la 22 iunie 1998), Ministerul Muncii si Protectiei Sociale (la 25 iunie 1998), Ministerul Finantelor (la 6 iulie 1998) si Ministerul Educatiei (la 7 iulie 1998) fac cunoscut ca statutul Mitropoliei Basarabiei nu contravine legilor Republicii Moldova si ca nu au obiectii privind recunoasterea ei.

La 15 martie 1999, Mitropolia Basarabiei adreseaza guvernului o noua cerere de recunoastere. La 20 iulie 1999, primul ministru motiveaza refuzul guvernului astfel:

  1. Mitropolia Basarabiei nu este un cult in sensul legii, ci un grup schismatic al Mitropoliei Moldovei;
  2. Guvernul Moldovei nu va aproba cererea Mitropoliei Basarabiei pana cand negocierile in curs dintre Patriarhul rus si Patriarhul roman nu vor gasi o solutie religioasa conflictului provocat prin reactivarea Mitropoliei Basarabiei.

La 10 ianuarie 2000, deputatul Vlad Cubreacov a primit o scrisoare de la adjunctul procurorului general al Republicii Moldova, care isi exprima parerea ca refuzul guvernului de a recunoaste Mitropolia Basarabiei incalca Legea Cultelor si art. 6, 11 si 13 din Conventia Drepturilor Omului.

Prin atitudinea sa, Guvernul Republicii Moldova si-a atras criticile unor organisme internationale. Astfel, Federatia Internationala a Drepturilor Omului, in Raportul sau anual pe 1997, critica refuzul guvernului de a recunoaste Mitropolia Basarabiei, atrage atentia ca numeroase biserici au fost transferate in patrimoniul Mitropoliei Moldovei si condamna violentele fizice impotriva preotilor Mitropoliei Basarabiei si lipsa de protectie a acestora din partea autoritatilor.

Aceeasi federatie, in Raportul sau anual pe 1998, critica art. 4 din Legea Cultelor care nu ofera protectie credinciosilor cultelor nerecunoscute de guvern si condamna din nou actele de violenta si de vandalism la care a fost supusa Mitropolia Basarabiei cu membrii ei.

La 2 octombrie 2001 au avut loc audierile publice la CEDO, la Palatul Drepturilor Omului din Strasbourg, iar la 13 decembrie 2001 CEDO hotaraste in unanimitate ca Republica Moldova a incalcat, in cazul nerecunoasterii Mitropoliei Basarabiei, art. 9 si 13 ale Conventiei Europene a Drepturilor Omului. Statul a fost obligat sa plateasca Mitropoliei Basarabiei 20.000 euro despagubire morala si 7.025 euro pentru cheltuielile de judecata.

Guvernul Republicii Moldova a atacat decizia CEDO si a cerut rejudecarea cazului, dar la 27 martie 2002 CEDO respinge cererea Guvernului Republicii Moldova. In acest fel, hotararea CEDO din 13 decembrie 2001 a ramas definitiva.

In sfarsit, Mitropolia Basarabiei, care la 19 februarie 2002 ceruse pentru a XI-a oara guvernului sa fie recunoscuta ca structura religioasa distincta, subordonata canonic Patriarhiei Romane, este recunoscuta si admisa in legalitate la 30 iulie 2002 ca urmare a hotararii Curtii Europene a Drepturilor Omului (CEDO).

Dar suferintele Mitropoliei Basarabiei nu au luat sfarsit odata cu recunoasterea si intrarea ei in legalitate, deoarece a aparut o problema noua, problema succesiunii. Mitropolia Basarabiei trebuia recunoscuta de guvern si ca succesoare de drept a fostei Mitropolii a Basarabiei dinainte de 1944, mai ales ca, la 26 septembrie 2001, guvernul Republicii Moldova a aprobat prin Hotararea nr. 1008 modificarea introdusa in statutul Bisericii Ortodoxe din Moldova (Mitropolia Moldovei) prin care aceasta este declarata si recunoscuta succesoarea de drept a Mitropoliei Basarabiei.

La 8 februarie 2002, Inalt Preasfintitul Mitropolit Petru si deputatii Iurie Rosca si Vlad Cubreacov ataca la Curtea de Apel a Republicii Moldova, in procedura de contencios administrativ, Hotararea 1008 a guvernului.

La cererea Guvernului Tarlev, Curtea de Apel a respins, la 20 octombrie 2003, cererea petitionarilor pe motiv ca ar fi de competenta Curtii Constitutionale. Hotararea Curtii de Apel a fost atacata cu recurs la Curtea Suprema de Justitie, care a anulat decizia Curtii de Apel si a acceptat sa examineze pe fond, in prima instanta, litigiul patrimonial dintre Mitropolia Basarabiei, pe de o parte, si Guvernul Republicii Moldova si Mitropolia Moldovei, pe de alta parte.

La 2 februarie 2004, Curtea Suprema de Justitie a anulat Hotararea Guvernului nr. 1008 din 26 septembrie prin care Mitropolia Moldovei (subordonata canonic Patriarhiei Moscovei) fusese declarata succesoarea fostei Mitropolii a Basarabiei. Cu acest prilej, deputatul Vlad Cubreacov (PPCD), care a reprezentat in instanta Mitropolia Basarabiei a declarat: „Este o zi mare in istoria Mitropoliei Basarabiei si a justitiei nationale intrucat s-a facut dreptate intr-un litigiu atat de dureros, care vizeaza patrimoniul Mitropoliei, uzurpat de catre structura locala a Patriarhiei Moscovei, prin complicitate cu guvernul comunist de la Chisinau … Acest lucru s-a facut tinand cont de atentia sporita a Consiliului Europei fata de evolutia acestui caz. Decizia Curtii deschide o noua etapa in procesul de recastigare a drepturilor Mitropoliei Basarabiei.”

Deoarece Curtea Suprema de Justitie anulase, la 2 februarie 2004, Hotararea nr. 1008 a Guvernului din 26 septembrie 2001 prin care Mitropolia Moldovei fusese recunoscuta succesoarea juridica a Mitropoliei Basarabiei, dar in acelasi timp statuase ca Mitropolia Basarabiei ar putea fi doar succesoare istorica, canonica si spirituala a Mitropoliei Basarabiei de pana la 1944, Mitropolia Basarabiei a initiat in 2004 un nou dosar la CEDO pentru a demonstra ca in acceptia legilor Republicii Moldova, a CEDO si a primului protocol din Conventia Europeana, ratificat de Republica Moldova, succesiunea istorica, canonica si spirituala inseamna, de fapt, succesiunea de drept. Cand se va obtine recunoasterea acestui fapt vor putea fi recuperate proprietatile si bunurile Mitropoliei Basarabiei, confiscate sau nationalizate.

Material realizat cu ajutorul lucrarilor „Moldova ante portas”, Ed. Tritonic, Bucuresti, de Dan Dungaciu si „Moldova. Istoria tragica a unei regiuni europene”, Ed. Prut International, Chisinau, de Jean Nonzille

Gh. Badea