Mitropolia Basarabiei

Posted By Gh. Badea on 14 aprilie 2010

Republica Moldova devine, din 27 august 1991, o a doua „ţară românească”. Este o Românie paralelă impusă de noile circumstanţe geopolitice. Canonul 2 de la Sinodul II Ecumenic prevede că fiecare unitate administrativ-bisericească să corespundă unei unităţi administrativ-civile. În acest caz, Biserica de aici avea dreptul de a se autodetermina, respectiv de a preciza în limitele cărei unităţi administrative bisericeşti superioare doreşte să se înscrie, doreşte să aparţină.

Fără a face prea multă istorie, ştim că teritoriul dintre Nistru şi Prut a fost trecut în componenţa U.R.S.S.-ului, în baza unui ultimatum impus României în 1944. În această situaţie Biserica din Basarabia a fost trecută în componenţa Bisericii Ortodoxe Ruse. Ierarhii care au păstorit Biserica moldovenilor de dincolo de Prut, de acum încolo, au fost străini de păstoriţii lor. Limba în care se oficiau slujbele religioase era rusa. Toată administraţia Bisericii era condusă de protopopi şi ierarhi ruşi, doar enoriaşii fiind de neam româneasc. Această stare de lucruri a durat timp de aproape jumătate de veac.

În noua situaţie Biserica Ortodoxă Rusă şi-a proclamat dreptul de jurisdicţie asupra Bisericii Ortodoxe din Moldova, recurgând la canoanele 17 de la Sinodul IV Ecumenic şi 25 de la Sinodul VI Ecumenic, în care se stabileşte timpul  de 30 de ani ca termen de prescripţie în materie de stăpânire a teritoriilor bisericeşti pentru cazurile de litigii între eparhii. Cu alte cuvinte, doar în cazul în care apare vreo neînţelegere în decursul acestui răstimp să se introducă acţiune despre acest lucru la sinodul eparhiei (Patriarhiei, în cazul nostru).

„Strânsa” legătură dintre Patriarhul Nicodim şi Patriarhul Alexei I al Moscovei s-a concretizat în două întâlniri, una la Moscova şi alta la Bucureşti. În cursul acestora „au fost eliminate” toate întrebările privind valabilitatea jurisdicţiei canonice pe care o avea Patriarhia Moscovei în Eparhia de Chişinău. De partea rusă se susţine astăzi că Patriarhul Nicodim a recunoscut atunci Eparhia Chişinăului ca eparhie canonică a Patriarhiei Ruse. 

Acest argument este însă extrem de fragil, întrucât cunoaştem situaţia politică din România acelor timpuri, abuzurile regimului comunist impus de sovietici faţă de conducerea Bisericii Ortodoxe naţionale şi statutul de „satelit” ideologic al României în raport cu Imperiul Sovietic.

Un contraargument solid la poziţia Bisericii Ruse ni-l oferă Canonul 34 care spune: „Fiecare episcop cu credincioşii săi vor asculta de cel mai mare din neamul lor”. Drept urmare, chiar titulatura de „Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii” îl scoate pe capul Bisericii Ruse din „dreptul” său, pretins canonic şi moral-naţional, de conducător religios al poporului din Basarabia.

Canonul 8 al Sinodului III Ecumenic tratează o situaţie asemănătoare, existentă cândva între Patriarhia Antiohiei şi Biserica Ciprului: „…iar dacă cineva a ocupat o eparhie străină şi în chip silnic a pus-o în stăpânirea lui, pe aceasta să o dea înapoi, ca să nu se calce canoanele părinţilor… şi să pierdem libertatea pe care ne-a dăruit-o Domnul Iisus Hristos”.

Mitropolitul Ardealului, Antonie Plămădeală, dă o explicaţie foarte inteligentă situaţiei canonice din Basarabia: „O jurisdicţie canonică instalată ca urmare a unor cuceriri politice a fost şi este nulă <<de drept>>. Noi nu amestecăm în Basarabia, în jurisdicţia Patriarhiei Moscovei, ci ne restabilim drepturile canonice istorice. Cine ne împiedică dovedeşte că vrea să prelungească abuzul. Ori abuzul hu creează dreptul; aceasta în niciun domeniu, deci nici în cel juridico-canonic! ”.

În prezent, în Republica Moldova există două mitropolii: Mitropolia Moldovei, autonomă, fiind subordonată canonic Patriarhiei Moscovei, independentă în problemele bisericeşti administrative, şi Mitropolia Basarabiei reînfiinţată în baza Actului Patriarhal şi Sinodal al Patriarhiei Române privind recunoaşterea reactivării Mitropoliei (ca autonomă şi de stil vechi), făcând parte integrată din trupul Bisericii Ortodoxe Române (19 decembrie 1993).

Situaţia Bisericii din Republica Moldova este dificilă: există două Mitropolii Ortodoxe care se află sub jurisdicţia a două Patriarhii, deşi aici locuieşte un singur popor. Existenţa acestui „conflict” canonic-religios, prin care puterile politice îşi manifestă pe mai departe propriile interese, duce la neglijarea intereselor poporului şi la menţinerea separării religioase în această ţară.

 

Alexandru Tonu

Student anul IV

Facultatea de Teologie Ortodoxă Alba Iulia

Category: Reacţii şi atitudini
Etichete: